Monte Catria / Acuto |
Monte Cucco |
Fu un punct strategic pentru care luptara pe rand dupa etruscii ce l-au folosit primii , romanii , apoi ostrogotii lui Witig , bizantinii generalului Belisario , lombarzii ce ocupara o mare parte a peninsulei distrugand fortificatiile de aparare ale acestui drum.
In evul mediu trecatoarea apartine ducelui de Urbino inclus in ducatul de Montefeltro iar de la inceputul sec. 17 intra sub jurisdictia statului papal. Spatiul era bantuit de hotii la drumul mare si de tot felul de talhari faradelege ce se puteau refugia rapid in aceste masive stancoase si impadurite greu accesibile. De aceea calea va fi treptat trepat inlocuita cu alte variante mai sigure si mai usor de controlat de catre autoritatea locala.
In timpurile moderne , lui Mussolini i se facu un profil in roca de deasupra trecatorii din care a mai ramas doar amintirea. "La testa del Duce " ( capul Ducelui) fu distrus prin dinamitare de partizanii antifascisti ce-si gasisera si ei aici adaposturi si baze operative.
Dupa o noapte petrecuta in cort in campingul aflat la intrarea in trecatoare, incep dimineata urcand in masivul Pietralata cel din stanga vaii. Urcare lunga, destul de abrupta pe drum pietruit, insa n-am simtit asa tare oboseala din cauza deselor opriri. La fiecare pas , dupa fiecare curba , ti se ofera o noua perspectiva, cate-o raza de lumina ce face stanca sa straluceasca in maniera instiganta la fotografie.Cu fiecare alt unghi al panoramei ce nu sfarseste a surprindere cu maretia ei , nici nu-ti dai seama cand ai ajuns sus.
Deasupra lacului format de un mic baraj , se afla un promontoriu , o terasa stancoasa ( la testa del Duce ) panoramica ce-ti ofera o privire de ansamblu a intregului defileu , dar si a muntelui din fata Paganuccio
testa del Duce |
vedere inspre monte Catria / Acuto si in imaginea din dreapta monte Nerone la granita dintre Marche si Umbria
monte Paganuccio |
de la "testa del Duce" spre vf. Pietralata |
Eu am ales sa cobor in Villa Furlo in jurul pranzului, de unde odata traversata autostrada si raul Candigliano incepe urcarea spre Paganuccio. Am uitat sa mentionez ca Pietralata e stabatuta de tunelele autostrazii spre Roma tinand astfel ferite aceste locuri minunat de salbatice.
Urcarea am facut-o dupamiaza si cum nu-mi luasem mare lucru de mancare cu mine , doar ceva de rontaiala ,ciocolatele , barete energetice caramele,foamea a inceput sa-mi dea tarcoale si sa ma faca sa renunt la urcarea pana in varful muntelui . M-am oprit asadar un pic mai jos la Ca'i Fabbri , la o rascruce de drumuri ; unul in sus spre varf si care apoi ocoleste tot muntele in coborare, iar altul mai direct cu diferite poteci ca variante de coborare.
Ca'i Fabbri -Paganuccio
Eu am coborat pe poteca ce incepe din fata refugiului Prandella , si entuziasmat i-am dat frau liber la bicicleta. Insa ultima parte a potecii, atat de ispititoare la inceput , am facut-o pe jos. Ploile furioase din aceasta primavara au distrus stramta poteca , transformand-o intr-un torent salbatic cu praguri mari, santuri si gropi impracticabile in saua bicicletei.
Am incheiat ziua strabatand inca o data defileul pe vechea via Flaminia unde intemperiile recente au distrus o parte din drumul milenar.