Va impartasesc acum ,in imagini si explicatii un traseu din Valea Doftanei-Secaria din Prahova. Recomandat amatorilor de mtb- off road in lungime de 10-15km. cu un grad de dificultate intre usor si mediu ( depinde de pregatirea fizica si experienta fiecaruia), cu usoare si putine portiuni de push bike dar care iti permit admirarea culmilor muntilor Baiului .Coborari ,pe unele portiuni destul de tehnice,dar daca le iei un pic mai lejer nu pun mari probleme.
 Se poate porni intr-un tur de o zi (portiunea descrisa de mine aici se poate face usor in 3ore si lejer in 4ore) din Campina-PH urmand soseaua catre barajul Paltinu si loc. Valea Doftanei pana la intersectia cu drumul spre Secaria (101S).

 Sau se poate porni din Comarnic pe drumul spre Secaria (1 B ) , se traverseaza loc Secaria si se urca spre Valea Doftanei pana la statia de relee ( plaiul Secariei). Pentru cei ce pleaca din Comarnic ,pot gandi intoarcerea in coborare la Campina.

 Deci odata ajunsi in varful Secariei ( plaiul Secariei) din spatele statiei de relee pleaca un drumeag de pamant catre nord si dupa 100-200 de m. continua printre gradini . Traversate gradinile ajungeti in islazul Secariei iar de pe un varfulet porneste un drum spre apa Floreiului. Coborarea nu e prea dificila totusi necesita un pic de atentie si va recomand s-o faceti vara sau spre sfarsitul verii cand e mai uscat. Daca va plac noroaiele o puteti face oricand. Odata ajunsi jos in valea Floreiului urmati drumul in coborare( in jos pe firul apei)vreo 100m si apoi la stanga este un vad in rau ce va trece in partea cealalta. Daca e vara uscata n-aveti probleme de trecere prin apa Floreiului si e si un prilej de racorire .

 Daca totusi ati prins ceva noroi asta e un bun prilej sa va spalati bicicletele. Totul e sa suportati apa rece de munte.                                                                   Imediat dupa ce-ati trecut raul incepeti urcarea cu un pic de push tinand un pic dreapta pe marginea gradinilor. In unele locuri drumul nu se recunoaste dar nu va pierdeti cu firea , continuand urcarea nu aveti unde ajunge in alta parte decat in varful izlazului de deasupra Tesilei (Valea Doftanei) numit si Stana Rusului. De acolo de sus se vede drumul ce va poarta, intr-o coborare pe care puteti s-o abordati in diverse maniere( agresiv, cuminte, tip "pensionar" ), in doua locuri la alegerea voastra. La iesirea din islaz pe "Valcel"   daca urmati mereu drumul , sau daca din ultimul varfulet o faceti un pic la stanga dati in iesirea islazului ce va poarta "la pod la Draganescu"- Traisteni.

 Urcarea spre Islazul de pe Stana Rusului va ofera panorama muntilor Baiului

 Daca faceti acest traseu in  perioadele de primavara (pana la 1 iunie) sau toamna (dupa 1 septembrie), trebuie sa tineti cont ca ciobanii sunt cu oile pe vai si deci si cu cainii lor. Daca sunteti mai multi nu sunt probleme dar in 2-3 situatia se schimba. In intalnirea cu un caine ciobanesc incepeti sa-i vorbiti de cum il vedeti folosind un ton autoritar si chiar cele mai urate injuraturi pe care le cunoasteti. Expresia uzata in aceste parti e "Niii la oiiii, ma , tu-ti mama mati! " E singurul limbaj ce-l cunosc si respecta acesti caini, dar pentru precautie sa aveti aproape si-un bat dar fara sa-l uzati ci doar sa-l aratati. Vara nu-s probleme de acest gen cu oile sus in munte.

 Pasunile Steiesei pe fundal si valea Floreiului

Deci iesirile din islaz dau toate in drumul principal Valea Doftanei-Campina si puteti cobora spre Campina ,sau daca ati venit din Comarnic , cobora-urca-cobora-urca-cobora.

 Varful islazului din Stana Rusului

 Fiecare tura se termina in mod onorabil si constiincios la bufet cu bere rece si ....

cateodata ,cand foamea impunge chiar si cu mici la gratar.                                                                       Va salut cu un "Drum bun si Bere Rece ! "

Revansa- Tura Grohotisului

 Anul trecut , in 2013, asteptand vremea prielnica pentru reintoarcerea pe bicicleta in Italia,am incercat o traversare a muntilor Grohotis- Valea Doftanei cu noul meu prieten Hans Krk. Se voia o tura de la sud la nord, cu urcare din Negras- Clabucet- Radela- Setu- Zanoaga-Valea Neagra, dar s-a intrerupt la jumatatea traseului din cauza unui stupid accident. Dupa o cazatura de incepator,. a urmat o coborare precipitata pe prima vale la indemana-pe la stana din piciorul Cucioii mici in valea Negrasului, si o pedalata dureroasa pana la spitalul din Campina. Considerata aceasta tura un esec, mi-am jurat revenirea si reeditarea traseului. In aceasta primavara ploiasa din 2014, dupa o scurta tatonare a starii drumurilor si a conditiilor meteo,m-am decis pentru  traversarea de la nord la sud, si am pornit singur. 

Pe o  vreme haina , ce ma ameninta cu ploaia, am inceput urcarea direct din Valea Doftanei.Usoara urcare pana la Valea Neagra, popas de hidratare (cu bere) la Vadu' lu' Zeghi ( "la Boboc"), si apoi am intrat pe valea Dintesei ( ce incepe din Valea Neagra) catre golul alpin al Zanoagei. N-am luat drumul comod ce incepe imediat de la intrarea in vale si urca pe la cabana Haiducului spre culme, bazandu-ma pe cunoasterea potecilor  ce dau din fundu' vaii in golul alpin al Zanoagei.

Potecile de urcus in golul alpin, nemai fiind folosite de mai bine de zece ani (cine mai coseste azi in muntele Zanoaga, sau oricare alt munte ), s-au pierdut fiind inghitite de lastaris de fag, asa ca am urcat cu bicicleta in spate prin padurea virgina.Urcare anevoioasa, as putea spune chiar inumana,fluierand si strigand in continuu de teama unei intalniri neplacute cu vreun urs. Zona pe vremurile apuse ale comunismului era folosita ca crescatorie de ursi pentru "mult prea Impuscatu'", si a ramas oricum dens populata cu acest rege al muntelui romanesc.

 Dupa vreo doua ore de push dur, am ajuns in golul alpin si prinzand drumul de creasta, mai pe sa mai impingand la bicicleta in mai bine de o ora am ajuns pe creasta cea mai inalta a muntilor Grohotis (1990aprox.)

Vremea , la inceput prielnica, s-a dovedit dupa pranz haina cu mine , si-am urcat varful pe un vant puternic, frig,chiciura la un moment dat, si apoi o ploaie rece maruntica, asa cum isi "doreste" orice calator pe munte, dar vantul puternic a tinut departe de mine furtuna ce batea vaile de jos. Pe Valea Neagra, pe podurile Musitei, in muntii Baiului si-n Bucegi ii tragea cea mai napraznica furtuna vazuta de mine.

 Doar coltii stancosi ai Ciucasului pareau a fi un pic mai feriti de furtuna insa vremea nu era chiar prielnica pentru fotografie.

 Indurand ca Ana lu' Manole vremea potrivnica, dupa ore dure de push-bike , am atins varful. A urmat apoi o coborare spectaculoasa ( impins si de vremea rea ) catre Radela. Am oprit un pic si-n locul unde cu un an urma faceam  urata figura,incercand sa-mi aduc aminte de conditiile ce au dus la acel accident.  Graba , vremea ce ne ameninta cu o futuna, aparatul foto ramas agatat de gat si saltand liber prin hopurile drumului,lipsa de experienta , oboseala drumului; am incercat o gramada de explicatii.

 Dupa nelipsita sedinta foto mi-am continuat drumul in coborare libera spre cresta Radelei,insa de teama unei furtuni ce devenise aproape o certitudine, am renuntat sa fac culmile Radelei si ale Clabucetului. O furtuna cu fulgere si traznete in gol alpin e ceea ce nu-si doreste nici in cele mai urate cosmaruri un ciclist. Deci am coborat prin culmea Cucioaia Mare,trecand printr-o turma de oi si avand de furca cu vajnicii ei aparatori, si infruntand noroaiele drumului forestier din Valea Negrasului , am iesit la "pod la Draganescu "in Traisteni.

Cu  obiectivul atins,cu noroiul de pe haine si de pe bicicleta,cu nelipsita bere de final de tura si cu toata vremea care n-a fost totusi prea buna de tura, ma pot oricum declara multumit si satisfacut. De recomandat  doritorilor care vor sa faca acest traseu in bici sa-l abordeze de la nord spre sud. E mai usor de urcat ( daca o iei pe la cabana Haiducului),iar coborarea e mai lunga si mai adrenalinica. Deasemeni va recomand sa incepeti tura din Valea Doftanei caci daca plecati din Campina, ajungeti la baza muntelui deja obositi dupa cei aproape 40 de km. Drumul de cresta e lung , cu ai sai aproape 20 km. si cu numeroase portiuni de "push bike" dur. Dar spectacolul oferit de panorama vailor adiacente, a muntilor vecini - mtii. Baiului, mtii. Ciucas, si crestele stancoase ale Bucegilor, merita tot efortul. Acesti munti se preteaza de minune drumetiilor in mtb, cu urcari accesibile si o coama lina ce-ti ofera o splendida panorama. Pot fi facute  trasee inspre Valea Teleajanului si muntii Ciucas prin valea Tarlungului la Babarunca , iesire din vf. Grohotis spre pasul Bratocea - statiunea Cheia  sau din vf. Radela spre manastirea Suzana - Cheia , inspre est . Inspre vest toate culmile dau ori in valea Negrasului - Valea Doftanei , ori direct in Tesila - Valea Doftanei. Inspre sud din vf. Clabucet pleaca o poteca ( drum de caruta ) spre  Lutul Rosu - Bertea sau tinand dreapta spre Pietriceaua - Brebu -Campina  Trebuie tinut cont mereu de lungimea traseului caci aproape toate necesita o zi intreaga de pedalat , plecand din Cheia  sau din Valea Doftanei. Daca organizati o iesire mai lunga se gasesc nenumarate refugii muntenesti si stani unde sa innoptati , daca ramasul in cort nu va atrage prea mult. Atentie totusi caci zona e intesata de salbaticiuni si caini de stana . Pentru a va castiga un popas agreabil la stana si-un bulz va recomand sa aveti tigari (ieftine ) la voi si chiar o juma' de tarie . Veti fi tratati boiereste de catre ciobani . Drum Bun si Bere Rece la sfarsit !

 P.S.1    Atentie la caini ciobanesti de la stani. Sunt peste tot, sunt fiorosi si multi. Asigurati-va  ca aveti bastoane, spray-uri, petarde si sange rece.

P: S.2      click pe foto pentru o mai buna vizionare a lor.