Auzim in aceste timpuri de criza economica si morala  de cate unu ca a ramas pe drumuri.Ce noroc pe capul lui.A fi pe drumuri cel putin,in aceste timpuri, iti ofera posibilitati si oportunitati nebanuite. Ai ocazia sa alegi o directie sau alta,sa pornesti spre undeva si sa ajungi undeva.A ramane nemiscat,imobil in asteptarea compasiunii,mi se pare o prostie.Ia-ti omule drumul in piept,alege directia  si porneste.Ce daca ai gresit calea,se poate repara,importanta e miscarea. Acest blog nu se vrea un loc de intalnire a filosofiilor "selfmade" ,chiar daca introducerea lasa a se-ntelege asta.Aceste prime randuri,nu stiu daca le-am citit pe undeva,nu-mi amintesc,dar reflecta starea mea actuala.Acest blog se vrea un jurnal de calatorie.Calatoria spre mine insumi.Pe scurt: dupa aproape o viata incatusata in obligatii si rutini cotidiene,mi se ofera,gratie acestei crize economice,posibilitatea unei vacante lungi cat perioada ajutorului de somaj-8luni. Am hotarit sa folosesc acest timp doar pentru mine.Egoism? Poate, dar eu cred ca il merit acest timp.M-am decis sa intreprind o calatorie in bicicleta catre locurile mele natale.O calatorie lunga 2200Km.pentru a ma descoperi pe mine insumi,pentru a ma pune la incercare, pentru a-mi incarca bateriile epuizate de aceasta societate.Nu vreau sa demonstrez nimanui nimic,nu caut vizibilitatea,nu astept sponsori.Vreau ca in acesta calatorie sa descopar prieteni,sa miros frumosul,si sa traiesc natura.In curand o sa-ncep sa-ncarc fotografii cu pregatirile de voiaj,iar apoi ,pe masura posibilitatilor si din aceasta lunga calatorie.Pe curand!