A optsprezecea zi.  Ultima zi. Dupa cateva balbaieli, reusesc sa ies din Pitesti pe la 8 dimineata, cu o bicicleta usurata si o voie buna nemaipomenita. Zbor pe un drum drept cu viteza maxima,si fara niciun efort ajung si trec de Gaesti , traversez Targovistea si ma-ndrept catre Moreni. La iesirea din Targoviste pe langa combinatul siderurgic, in afara de nelipsitii caini , dau de alta pacoste romaneasca. Lipsa capacelor de canalizare pe o distanta de aproape 1km., in jur de 20 de capace. Un adevarat pericol pentru biciclisti dar si pentru soferi. Nu vreau sa cred ca cei de la combinat , in lipsa materiilor prime au recurs la valorificarea capacelor de pe strada adiacenta . Ce tara periculoasa !  Spre Moreni sunt nevoit sa

 eliberez amortizoarele bicicletei caci un drum betonat da impresia ca ai fi pe aratura. In jurul pranzului soarele se face insistent si urcarea la Moreni o fac la bustul gol pentru a prinde un pic de soare. Sunt bronzat cu "maneci" si palmele albe de la purtatul manusilor. Deasemeni pe picioare am o bronzatura ciudata si haioasa. Voi purta semnele acestei calatorii cu orgoliu pe durata intregii veri.  Coborarea de la Moreni ma face din nou sa eliberez amortizoarele ( pentru a doua oara in toata calatoria), caci drumul e o adevarata pista de coborare DH-down hill. Ca sa fiu rautacios pana la capat : pentru amatorii un pic mai comozi de DH, pentru pasionatii de XC-cross country care nu vor sa se

 innoroiasca , chiar si pentru BMX la primele arme, folositi cu incredere coborarea de la Moreni dinspre Targoviste. Avantajul e ca se poate ajunge cu usurinta.

In fine, trec si de Moreni , si la iesirea din oras ma aprofit de o spalatorie auto pentru o binemeritata curatenie. Cum eram primul client din istoria spalatoriei cu o asa cerinta , am fost servit gratis. Totusi baiatul care mi-a spalat bicicleta a meritat o bere si a avut-o. Ma indrept catre casa cu un ritm excelent, depasesc chiar un excavator , si ajung pe la ora 14 la numai 15 km.  de Campina. Imi permit chiar o pauza mai lunga de hidratare la un birt si apoi la Calinesti iau drumul paralel cu raul Prahova pe malul stang (cum urci). Dar cum intru pe valea Prahovei ma ia in primire un vant din fata care-mi mananca rapid rezervele de forte si economia de timp. Bucegii rautaciosi imi pun bete in roate ca Anei sotia lui

 Manole mesterul .Cand excavatorul depasit in urma cu vreo 10 km. ma ajunge din urma si ma depaseste, ma cuprinde disperarea, pe care incerc s-o innec cu ceva bere, dar degeaba. Inaintez anevoios ,si fac acesti 15km. in aproape doua ore cu o nervozitate crescanda.Orasul natal se intrevede peste Prahova si strangand din dinti ma apropii cu fiecare pedala de destinatie. Cu greu trec si peste podul lui Rache , urc pe bulevard, si din doua pedale sunt acasa. In sfarsit ACASA.

 Vor urma revederi cu prieteni,rude, locuri dragi. Ture in bicicleta cu noi  si vechi prieteni,povestirea aventurilor si a emotiilor traite,seri la cate-o bere, dar si recuperarea partilor anatomice care au cedat.Aceasta calatorie m-a schimbat enorm. M-a facut sa vad viata intr-un alt fel, sa respect mai mult natura sub toate aspectele ei, sa inteleg ca in viata ne trebuie mult mai putin decat ceeace vrem, ca orice pierdere poate insemna un castig. Am invatat a suporta suferinta fara a aluneca in masochism, am invatat ca orice lucru sau stare se poate repara sau reface,totul e sa ai rabdare si curaj. Am invatat sa apreciez lucruri si gesturi mici si marunte. Am intalnit oameni care mi-au devenit prieteni (acesta fiind si unul din scopurile calatoriei mele), si asa cum am spus la inceputul blogului , am trait natura si am mirosit frumosul. Am folosit in aceste naratiuni timpul prezent tocmai pentru a marca emotia ce persista si acum, la trei luni de la incheierea calatoriei. Pentru greselile de ortografie si sintaxa, cer cu umilinta sa aveti intelegere. Si aceasta e tot o prima experienta. Deci acum o sa va salut si sper sa ne revedem la urmatoarea aventura pe doua roti  din 2014 : "Dunarea de la izvor la varsare"

Campina orasul natal si destinatia calatoriei mele