A saisprezecea zi.   Plec dimineata pe racoare spre Petrosani iar dupa vreo 10km. incep o ucare sustinuta , cea de la Crivadia. Noroc ca drumul e destul de larg, bun , iar racoarea diminetii ma indeamna  sa-i dau bice la intalnirea cu Eugen Arvat. Printr-o ceata spectaculoasa ce-nconjoara virfurile muntilor ma apropii de oras. Dupa un chebab,ma astern la asteptat in parcul teatrului din centru revazand pozele facute pana acum.Da , merg.Apare Eugen pe bicicleta si desi nu l-am mai  vazut pe viu , parca l-as cunoaste de-o viata.E prietenul pe care ti-l doresti,saritor ,amabil, generos.Acea generozitate a omului ce ,in ciuda situatiei economice generale nu tocmai stralucite,reusesc a omagia natura si prietenia prin calatorii in bicicleta.E dificil pentru marea majoritate a pasionatilor de mtb, sa gasesti timpul si banii necesari pasiunii .Luam bere rece la halba intr-un bar in centrul orasului si taifasuim.Schimb si cartela Sim italiana caci ma costa prea mult roamingul si cu aceasta ocazie observ ca mana dreapta nu mai e functionala in chestii migaloase nemaiavand simt tactil la trei degete.Ma suna si mama care nu stia nimic de aventura mea caci am tinut-o un pic ascunsa pentru a-i menaja inima cu probleme. Griji de mama pentru baietelul ei de aproape cincizeci de ani. In discutiile cu Eugen , toate preconceptiile mele despre mineri (minerii din'90 ) dispar ca un fum.Ce oameni minunati! Ce locuri minunate! Ce saracie lucie ! Ce pacat ! Ma hotarasc sa plec , si cu toate ca nu se odihnise prea mult, si mai lipsea putin pana la intrarea in tura in mina, Eugen insista sa ma insoteasca o bucata de drum,pana la iesirea din judetul Hunedoara.

Eugen Arvat din Vulcan

Parangul   o frumusete de neajuns...

Dupa despartirea de Eugen, continui coborarea pe defileul Jiului,ingreunand si mai mult traficul de pe aceasta sosea destul de stramta cu desele mele opriri pentru poze.Maretia peisajului o cere.Pacat ca autoritatile nu se gandesc sa foloseasca aceasta frumusete naturala prin desvoltarea unui turism pe bicicleta sau chiar si cu piciorul asa cum fac alte tari cu peisaje asemanatoare. Cobor rapid in ciuda deselor opriri. Lainici cu frumoasa manastire infipta in coasta muntelui sub codru. Pranzul la popasul Visina , recomandat de Eugen , unde imi satisfac din nou pofta de mici de data asta de marime normala si chiar si o ciorba de burta la care visam de un an. Dupa masa ,in timp ce ma pregateam de plecare ,un nene se baga in vorba cu mine,si dupa ce aude de unde vin si unde ma duc, imi zice : hai ia-ti bicicleta si bag-o in duba ca te duc eu pana la Tg. Jiu. Refuz politicos gandind  ca anumita lume interpreteaza voiajul meu ca un tur de forta sau de viteza si nu ca o calatorie de placere fara conditionari de timp sau de efort. Eu am plecat sa descopar lume nu s-o modific sau sa numar kilometrii afisandu-i apoi ca pe-un trofeu. Ies din defileul Jiului, Sadu, Bumbesti Jiu,si iata-ma in campie la cativa kilometri de Tg. Jiu

) Ajuns la intersectia cu drumul spre Novaci , la 10 km. de Tg. Jiu ma opresc si pret de-o bere stau sa ma hotarasc in ce directie s-o iau. Sa aleg drumul de campie Tg Jiu- Dragasani- Pitesti ,sau cel colinar pe sub Parang , Novaci- Ramnicul Valcea- Pitesti. Decid pentru cel mai greu  prin Novaci, fara mari regrete, desi mai facusem acest traseu in masina , cu un an in urma. V-am mai spus ca sunt un om al muntelui iar campia nu ma atrage in mod deosebit.Ma pornesc deci sa macin cei 40 de km. ce ma despart de Novaci tinta mea din aceasta zi dar imediat dupa primele coline oboseala pune stapanire pe mine.In capatul primei coline Muzeul de arhitectura traditionala gorjana  de la Curtisoara. Apoi coline de urcat aproape toate in pante de 10% si coborari scurte si repezi  ce nu-ti dau timp sa te refaci un pic. Norocul a constat in carciumile situate aproape toate in varful pantelor (smecheri oltenii) care au constituit  "pitstop-uri " obligatorii pentru hidratare. A fost ziua in care am baut cea mai multa bere ( fara nicio consecinta ,caci era eliminata sau "arsa" imediat la prima colina urcata.)Un tip , la Pitesti, auzind de calatoria mea in solitar imi zice : Inseamna  ca ai avut ceva probleme de comunicare pana acum. Nu e asa . In toate opririle mele pe la baruri , popasuri turistice sasmd,am intrat in vorba cu"fauna" acestor locuri fara mare greutate. Cel mai mult mi-au placut carciumile de la sate unde am intalnit lume de tot felul ;Vorbareata, dar politicoasa,plictisitoare dar si interesanta, simpatica mai tot timpul.Deci nu, n-am avut probleme de comunicare.  .Dupa colinele Musetestilor, ale Crasnei si Carpinisului,dupa Aninisu de Vale  si apoi cel de Deal si dupa nenumarate beri ajung in sfarsit la Novaci. De cand  Transalpina a devenit favorita traseelor turistice preturile la pensiuni au explodat iar banii mei ce s-au apropiat de zona "rosie" nu-mi dau voie la excese.Timpul bun ma face sa ma gandesc la o noapte in cort pe undeva prin padure. Oprit la un magazin satesc sa-mi cumpar ceva de mancare si de baut , ma plang de preturile de cazare vanzatoarei care-mi da dreptate. Apoi se ofera sa ma ajute cu o cazare ieftina in gazda la un vecin de-al ei. Doar 50 de lei, dar e la Cernadia, la 4 km. distanta inspre Baia de Fier. Accept si pornesc la drum increzator chiar daca inserarea  e aproape. A uitat sa-mi spuna scumpa doamna ca cei " doar 4km." sunt toti in urcare, asa ca ajung pe intuneric. Ma astepta in curte gazda  Ghita Radoi un oltean simpatic si vorbaret . Sparg imediat gheata cu o bere oferita gazdei iar el ma invita la masa ,in timp ce fiica-sa pregatea camera de oaspeti. Ne punem la masa impreuna si mancam si din ce am eu si din ce da el , mai o vorbulita ,mai o tuiculita,nici nu-mi dau seama ca e aproape doua noaptea. Imi povesteste o multime de lucruri ,unele mai interesante ,altele mai putin , despre locuri,oameni si intimplari din zona. Ma invita chiar si la un parastas al mamei sale , intr-un sat sus in munte.As fi acceptat daca rezervele de bani mi-ar fi permis pierderea unei zile de mers.Asa ca refuz cu parere de rau si ma duc la culcare. Conditii nesperat de bune, dus cald si pat moale, pentru un somn de doar patru ore care a devenit de fapt o obisnuinta. Gazda ma asteapta intr-o dimineata ploioasa cu cafeaua si micul dejun pregatite , chiar daca nu erau incluse in pret. Daca vreti sa trageti in zona si sa va simtiti ca la voi acasa ,cautati-l pe acest oltean simpatic Ghita Radoi din Cernadia

 Manastirea Lainici

 muzeul arhitecturii populare din Curtisoara  _ Gorj

 Vecina lui Ghita  Radoi cea care m-a indrumat la el

 Ghita Radoi din Cernadia Gorj

care sta pe ulita bisericii chiar in fata acesteia.