giovedì 5 settembre 2013

A cincsprezecea zi .   Las Caransebesul devreme , odihnit si cu moralul recuperat . Bicicleta e ok., si dupa un alt mic reglaj la roti,e o placere sa pedalezi. Strabat o lunca marginita de coline impadurite, si cum e ora de iesit la prasit, intalnesc o multime de biciclete ,chiar si mtb, de uz agricol. O vanzatoare de ceapa ce-si duce marfa la piata din Otelul Rosu, cu binecuvantarile ei , ma asigura ca voi avea o zi minunata. Drumul e mai stramt si destul de traficat. S-a terminat cu siguranta pistelor ciclabile, si chiar cu drumul suficient de larg de pana-n Caransebes.Camioane grele trec destul de aproape de mine pentru ca suflul lor sa ma dezechilibreze.E clar ca deacum inainte totul se reduce la indemanare si noroc. Fac cunostinta acum si cu o alta realitate a cicloturismului prin Romania. La trecerea pe langa popasurile turistice sunt insotit de cate doi, trei caini  , cu latraturi amenintatoare.Ma simt de la distanta si cu latraturi si apropieri amenintatoare de piciorul meu ma insotesc pe zeci si zeci de metri.Nimic din tehnicile mele de intimidare (strigate , fluieraturi, injuraturi) nu-i descurajeaza, si uneori atent la ei fac devieri periculoase in carosabil .Aceasta problema o voi avea de infruntat pe tot parcursul calatoriei prin Romania exceptie facand orele de amiaza cand, tolaniti cu  lene la umbra, ma vor insoti doar cu priviri ingaduitoare : " hai treci, ai noroc ca sintem in pauza de siesta ! " In sfarsit ajung la Sarmisegetuza , fac rapid o vizita a sitului arheologic, doua , trei taclale cu vizitatori curiosi de unde vin si unde ma duc, sar masa de pranz caci calitatea oferita nu se reflecta si-n preturi, si plec din nou la drum. Totusi cu o pofta de femeie gravida pentru mici ma opresc la un popas turistic si comand vreo 7-8  si-o bere. Bucatareasa ma asigura ca-mi vor ajunge 4 dar eu sunt gata sa fac si pariu ca nu.Avea dreptate. Mi-a adus cei mai mari "mici" din cati am vazut in viata mea. Patronul localului incearca o discutie cu doi motorideri nemti iar eu ma ofer ca interpret.Tocmai facusera un tur al balcanilor si se indreptau catre Ungaria.La curiozitatea patonului in privinta consumului de benzina al motocicletelor lor ajungem la concluzia ca cea mai convenabila e bicicleta mea care merge cu bere, chiar daca consumul a crescut simtitor de la intrarea in Romania (preturile favorabile,dorul de acasa, lumea  interesanta uneori a birturilor ) . Ajung la Hateg unde trec rapid prin centrul orasului  doar cu o mica oprire pentru proviziile de mancare si bere, si la drum catre Petrosani.


Vanzatoarea de ceapa ce binecuvanteaza drumeti





sezi bland, Bubico!

 mtb uz agricol





 la o pauza de bere dupa o urcare destul de lunga prin tara Hategului.








































Muntii Retezat







Dupamiaza iau legatura telefonic cu Eugen Arvat ,un prieten din Vulcan care imi prezinta situatia cazarii in zona Petrosanilor. Cum tineam mult sa-l intalnesc ,iar timpul lui liber era doar dimineata (si asta sacrificand orele de odihna ) ,el lucrand in mina, decid sa nu fortez ajungerea Petrosanilor in aceasta zi. Si cum apropierea de Retezat face si vremea destul de instabila, de fapt chiar incepe o ploicica enervanta, ma opresc in Livadia la o pensiune cu pret convenabil. Ajuns la 20 km. de Petrosani destul de devreme , dupa un dus ma pregatesc de cina care e destul de proasta ( o felie de carne care se vrea cotlet destul de subtire pentru a fi transparenta si cartofi care se vor prajiti dar sunt decat fleoscaiti) si mai si costa cat nu face.Noroc cu berea care vine cu substantialul de calorii. Ma duc la culcare si ma aprofit de televizor pentru a asculta pentru prima oara un jurnal de stiri de cand sunt plecat. La buletinul meteo aflu despre situatia dificila din Parang unde excursionisti au fost blocati de vremea apriga. In fapt traseul meu cuprindea pasajul pe sub Parang din Petrosani spre Obarsia Lotrului, apoi urcarea pe Transalpina si coborarea pe creasta Bengai pe Strategica inspre Voineasa.Stirile deloc linistitoare ma indeamna la o regandire a traseului in varianta mai comoda si sigura prin defileul Jiului spre Tg. Jiu. Tineam foarte mult sa fac Strategica insa cu o singura camera de rezerva, cu timpul hain, cu bagaje prea grele pentru acest traseu, si-o oboseala acumulata in cele 15 zile, plus problemele fizice (anchiloza degetelor de la mana dreapta, o durere  la glezna stanga si alta la genunchiul drept), renunt , promitandu-mi refacerea traseului la intoarcere. Uitam sa mentionez cum , inainte de telefonul lui Eugen ,renunt la micul ocol de 10 km. pana la Densus,pentru a ajunge mai repede la Petrosani. As fi vrut sa vizitez celebra bisericuta in stil romanic si locurile natale ale lui Nicolae Densusianu ,un istoric pe care-l apreciez pentru viziunea lui asupra etnogenezei poporului roman si protoistoria geto-daca. Cu toate ca nu vroiam sa ma grabesc in aceasta calatorie  uneori am trecut prea repede prin locuri ce meritau o privire mai in tihna.Am descoprit mult prea tarziu un gand frumos ce zice:  " Calatoreste, dar nu te transforma nici in alergator nici in localnic.Ramai un om al drumului si mergi mai departe in ritmul pe care ti-l ghideaza fiecare moment.Invata cand sa te opresti si cand sa pleci mai departe. Rolul tau e sa culegi ".

1 commento:

  1. repetitii un pic sacaitoare, un pleonasm de toata frumusetea( pauza de siesta) dar va rog : fiti ingaduitori caci nu-s un scriitor.Incercati a citi emotia ce-am probat-o in aceasta calatorie .Va multumesc!

    RispondiElimina