A treisprezecea zi    Dupa infernala noapte petrecuta in lupta cu tantarii si caldura, odata cu mijirea zorilor sunt in picioare .O alta incercare de a remedia camera ce pierde e un alt esec,asa ca ;la drum! In Remetea Mare incerc sa-mi recapat fortele si moralul cu o cafea mare,dar nicio sansa.Ma indrept spre Lugoj,drumul e bun si sigur.E unul din putinele drumuri un pic mai sigure din Romania,parcurse de mine in bicicleta.In lipsa pistelor ciclabile, acel metru dintre partea de rulare si marginea asfaltului iti asigura un minim de siguranta.N-as vrea sa fiu rautacios ,dar am deja primele experiente negative cu educatia civica a soferilor romani.Desi sunt in afara benzii de rulare ,sunt nenumarate masinile ce ma claxoneaza insistent,in apropierea mea ,unii soferi incercandu-si maestria la volan pe mine, cu treceri razante ce ma dezechilibreaza uneori.Ocolesc Lugojul pe soseaua de centura si ma-ndrept increzator spre Caransebes.Telefonic nu pot contacta pe Cosmin Iovanovici insa in Italia ,Victoria a reusit sa intre pe net in contact cu el si sa ma asigure de sprijinul celor din Caransebes.O licarire de speranta incearca sa-mi ridice moralul daramat de oboseala si dezamagiri.Chiar daca uneori mi-am urlat oboseala si uneori diverse dureri , in gura mare peste campurile pustii parcurse,va asigur ca era mai mult o descarcare si nu o parere de rau pentru ceeace faceam.Cu toate durerile ,oboseala si micile nervozitati ale momentului , mereu eram constient  de placerea si gustul de inedit al intreprinderii mele.Ajuns la aproape 20 de km. de Caransebes, ma opresc in dreptul unui tanar ce cosea iarba pe marginea drumului si risipindu-mi si ultima bruma de puteri incerc cu ajutorul coasei acestuia sa-mi amintesc de vremurile cand coseam iarba pe muntii mei din Valea Doftanei. In acel moment Cosmin, cu o amabilitate de toata admiratia se ofera sa ma aduca cu masina scutindu-ma de efortul ultimilor 20 de km.Refuz si cu speranta renascand in mine ma apuc la drum. Dar muschii mei si bicicleta ce a inceput sa scartaie ingrijorator nu mai sunt de acord cu acest mic efort. Bicicletei ii vorbesc ca unui copil : Hai cu tata ca mai e un pic, nu ma lasa tocmai acum.! Cat despre mine incerc sa ma mint ca sunt ajuns :

Timisul la Lugoj

Tanarul cu coasa si tatal lui oameni saritori si dornici sa ajute cu ce pot si ei...

Caransebes

Uite Caransebesul, e aici dupa colt!Deja am facut cei 100 de km. si-s nemancat si nedormit.Tarandu-ma astfel ajung la intrare in Caransebes ,mai raman cativa km. de facut si in timp ce-mi verific mesajele telefonice,se apropie de mine un tanar pe bici ce ma intreaba daca sunt eu Dan Petcu.Confirmata identitatea mea ,tanarul Bogdan Ionescu, se ofera sa ma insoteasca la destinatie.Ati vazut vreodata indirjirea cu care ,cel in pericol de inec, se agata de colacul aruncat in ajutor. Asa m-am agatat eu de acest tanar ce m-a purtat la liman. Deschizandu-mi calea  catre hostelul unde eram asteptat am reusit sa ajung in timp pentru a-l saluta  pe Cosmin .M-am cazat prenotand pentru doua zile,si infometat ca un lup ,am mancat in compania lui Bogdan.Apoi bere ,taclale,si la  camera. Acest tanar de isprava mi-a aratat si cum schimband supapele de la pompa o transformi pentru ventile diverse. Ce simplu era ! Imi pare nespus de rau ca n-am facut nicio fotografie cu Bogdan dar il asigur ca amintirea intalnirii cu el intr-un moment atat de dificil pentru mine , va ramane de neuitat. Asadar dus , o alta bere,si zicand ca ma odihnesc decat un pic pana la intalnirea serala cu noii prieteni , cad intr-un somn adanc de nici n-am mai auzit ciocaniturile in usa ,ale lui Cosmin,ce ma cauta.Continui cu A paisprezecea zi,caci este zi de repaus. Dupa noaptea de somn tip "bustean"  ma trezesc devreme si trec imediat la revizia bicicletei. Desfac totul, verific , ung si montez la loc . Schimb si camera buclucasa si fac o ultima verificare . O tura prin centrul orasului pentru a ma asigura ca totul e corect montat,mici cumparaturi, schimb monetar si apoi la masa de pranz.Dupamiaza sunt invitat  de Cosmin sa le fac o vizita.Impreuna cu sotia sa Mietta se ocupa voluntar de pregatirea extra scolara a copiilor defavorizati de soarta. Ii ajuta la pregatirea lectiilor si cu ajutorul unor sponsorizari,le asigura cate-o gustare,un pahar de suc,rechizite,si material didactic.Oferind caldura si atentia sufletelor lor generoase dar si un pic de intransigenta ( necesara dealtfel) in privinta educatiei si pregatirii scolare,ajuta acesti copii sa-si schimbe soarta prin ei insisi.Educatia ,cultura si sportul sunt mijloacele alese de cei doi de a transforma aceasta generatie devaforizata,intr-una invingatoare.Miscator si totodata de luat aminte.Nu-i ajutorul bogatanilor plecati cu sacosa de zahar , ulei si galeti de plastic,in perspectiva asigurari de voturi electorale. Aveti tot respectul  si admiratia mea ,oameni buni.   E miezul noptii si ma pregatesc mental de urmatoarea etapa a calatoriei mele. Un alt prieten ma asteapta la Petrosani...

 Copii lui Cosmin si ai Miettei

Prietenul Cosmin  Iovanovici Petruta Marian

 hostelul ce m-a gazduit doua zile in Caransebes