O  alta zi  plina de ghinioane. Dimineata, cand eram moral si fizic pregatit de confruntarea cu Moldoveanu , o miscare facuta gresit la iesirea din cort  imi provoaca o entorsa a genunchiului. O veche hiba a genunchiului meu stang ,  care la miscari gresite face sa-mi sara rotula din locul ei firesc , provocandu-mi dureri si schiopatarea .  Trezit de la sase dimineata , incerc pana pe la opt sa fac sa-mi  intre rotula la locul ei , insa fara nicio sansa.  Neputand sa pun piciorul bine in pamant si cu mersul schiopatat si dureros , ma  gandesc serios ca tura mea  a luat sfarsit . Incercand sa pedalez realizez ca o pot face insa nu e deajuns pentru a continua . Totusi ajuns pana la poalele Moldoveanului am considerat ii sunt dator macar cu o pedalare de 40 km  chinuita pana la baza muntelui . Daca tot era sa renunt macar un ultim sacrificiu eram dator Carpatilor.

Plecat cu un minim de bagaj ( aparatele foto , ceva de rontaiala si lumini ) fac mila unui transportator de lemne care ma ia in remorca jumatate de drum pana la Gura Vailor , la barajul de unde incepe Valea Rea ce poarta spre Moldoveanu. Imi raman alti 20 de km . de pedalat cu rabdare si incetisor incercand sa fotografiez cat mai mult.  In apropierea pranzului la 2-3 km. ramasi de facut ma opresc sa fotografiez un parau si  impiedicandu-ma de o piatra simt o arsura care ma strapunge din genunchi pana-n piept iar rotula mea reintra in locul ei firesc. Imediat durerea mersului si schiopatarea dispar . Cu bucurie dar si precautie ajung la Stana lui Burnei de unde drumul forestier se transforma in poteca de urcare spre Portita Vistei .Spectaculara caldare glaciara de sub Moldoveanu ma provoaca la urcare insa nu-i nici macar o ora de cand pot sa pasesc normal. Doi tineri ce coboara de pe creasta imi spun ca nu mai e nimeni pe acolo, deci o eventuala recidiva a entorsei ar putea sa ma coste scump, foarte scump. Din nou precautia si spiritul de conservare castiga in fata aventurii. Ma multumesc cu fotografiile de la baza muntelui si ma pregatesc de lungul drum de intoarcere de aproape 36 km. Intors la baza cu un alt esec si alta renuntare trecuta in palmares ma gandesc sa continui traseul intr-o maniera mai lejera si mai apropiata de capacitatea mea fizica.  Deci o intraga seara gandind la urmatoarele etape ale traseului in speranta ca genunchiul nu-mi va mai juca astfel de feste.

 Un altro giorno sfigato . Il mio vecchio ginocchio che fino a un mese fa mi ha tenuto lontano dalla bici e dai sforzi , con una mossa sbagliata al uscita da la tenda  mi ha fatto zoppicare in maniera dolorosa e preoccupante .  Ma visto che potevo ancora pedalare almeno con poche foto ero in debito a queste montagne cosi majestuose . Facendo pena  con la mia camminata zoppicante a un trasportatore di legname che mi porta con il suo mezzo meta de la strada e mi avvicino a la base de la montagna . Fotografando un ruscello a pochi km  de la destinazione , inciampo in un sasso  , un dolore straziante  mi folgora dal ginocchio fin al petto e la mia rotula rientra al suo posto liberandomi dal dolore e dalla storta camminata . Però la giornata e già persa e come l'alto piano e deserto , nessuno non e la su penso che e meglio non forzare la fortuna . Dopo le foto mi metto in viaggio verso la base per 36 km, e un intero pomeriggio mi faccio dei nuovi percorsi  meno duri e piu vicini a la mia mia condizione fisica cercando di mantenere piu possibile il modo offroad del mio piano , ma con traversate e passi piu ciclabili.