UN ALT ROMAN PE DRUMURI...

A 18 -a dimineata ma gaseste cu bagajele pregatite in asteptarea cafelei promise de Nea Cornel. Dupa despartirea de simpaticul si primitorul " Da mai tati, cum sa nu " Cornel strabat pasunile golului Semenicului lasand in dreapta stanele din Baia Mare a Vulturilor , trecand pe langa Piatra Nedeia si incepand coborarea pe poteca marcata din padurea de fagi ce ma poarta in drumul forestier ce leaga valea Nerei cu lacul Goznea - Valiug. Bagajele imi asigura stabilitatea necesara unei coborari vijelioase prin padure facand slalomuri de negandit in conditii normale de mtb. Micul dejun oferit din nou de stralucitorul restaurant " La mama Natura " consiste in zmeura cu mure si un pahar de apa rece de munte totul condimentat cu mult aer curat.

Ajung in drumul forestier ,trecand inainte prin luminisuri unde poteca se pierde in iarba iar semnele sunt sterse demult , o fac la stanga cum mi-a fost recomandat de cunoscatori ; " tine mereu stanga in coborare ca sa n-ajungi la Valiug " . In coborare gasesc parasita cabana Cosava cu al sau mult injurat indicator . Directia indicata spre Borlovenii Vechi era spre est desi dupa harta si indicatiile primite urma s-o iau spre sud in coborare. Ma incred in indicator si in minte cu vorbele : "tine mereu stanga " , strabat vreo 10 km pe Ogasul Begului , un drum forestier ce e folosit la intretinerea canalelor de aductiune a apei captate din izvoarele zonei. Strabatand afluentii ce formeaza Nera ; Begul, Nergana si Nerganita ,ajung sa ma infund la capatul drumului undeva prin Tilva Nerganita Mica unde speranta ,( cea care moare ultima) de a iesi in vreo parte , e raposata de o buna bucata de timp . Nu-mi ramane decat sa ma intorc scrasnind din dinti chiar daca sunt in coborare si injurand istetii responsabili ai parcului national Semenic ce m-au asigurat ca traseul e marcat . Dupa ce redescopar semnul buclucas si-l mai injur odata cu obida iau calea buna in coborare spre sud printr-o vale stramta imburuienita cu urzici inalte ce ma pisca de maini si de picioare. La intalnirea cu Nera valea se largeste un pic si cheile prin care trece Nera sunt ca toate celelalte de pana acum : un spectacol. In tot acest "pustiu " impadurit , roata mea din spate reuseste sa gaseasca singura bucata de sarma ruginita, pierduta cu foarte multi ani in urma de cine stie ce civilizatie preindustrializata . Cu ocazia penei de cauciuc descopar si o alta spita rupta , lucru ce face ca situatia sa alunece binisor spre dramatic . Acum va trebui sa-mi infranez instinctele de coborator , sa evit pe cat posibil gropile si offroad-ul salbatic. Deci ajuns in Borlovenii Vechi , dupa o interminabila coborare din Semenic, de-a lungul Nerei imi continui calatoria pe asfaltul bombardat de curand de fortele imaginar-inamice. Prin Prilipet , evitand Bozoviciul , Lapusnicul Mare si Mocerisul intru totusi in Dalboset caci arsita amiezii m-a secat de tot. Imi pare rau ca starea bicicletei si arsita nu-mi permite sa ma abat cei 10 - 15 km. spre morile de apa istorice de la Eftimie Murgu pe apa Rudariei , dar pe azi o abatere deja am facut-o inspre izvorul Nerei ce nu era in program . In fine urmand mereu Nera ajung la Sopotul Nou unde pret de-o bere stau sa-mi fac un plan actualizat noilor conditii de calatorie . Sa urmez pe Cheile Nerei cu o roata ce nu prezinta mari garantii , pe un parcurs putin ciclabil sau sa urc spre Stancilova si Carbunari , iar d-acolo prin Sasca Montana si cea Romana sa vizitez ultima parte a Cheilor si Cascada Beusnita. Aleg a doua varianta caci realizez ca daca -mi aleg o baza in Carbunari , pot face Cheile fara bagaje intr-o zi , avand apoi coborare directa spre Dunare pe la Moldova Noua . Zis si facut chiar daca urcarea de aproape 10 km pana -n Carbunari o fac sub semnul unei sete cumplite . Parjolul estival ce-a bantuit meleagurile banatene si nu numai , se vede de jur imprejur si da valoare oricarei picaturi de apa ce-o folosesti. Asadar cu setea ostoita de-o mandra de-a locului si de prunele culese de pe marginea drumului ajung in Carbunari si aplic metoda de gasire a locului de campament. Berea bauta in compania autohtonilor la birtul din centru' imi da ocazia sa gasesc raspuns la intrebarea : "cine poate sa ma ospiteze pe un petic de iarba , cu cortul , in jurul casei ...? " Se ofera ca gazda cel mai putin recomandabil personaj local . Batausul si scandalagiul satului , aflat in plin proces de abtinere datorita unei proaspete eliberari conditionate , ma asigura ca bagajele mele vor fi la el mai in siguranta decat la politie. Nea Florin oferindu-mi generos camera de oaspeti pentru cate zile doresc sa raman ma asigura ca nimeni nu va indrazni sa ma deranjeze pe mine sau bagajele mele si chiar inclin sa-i dau dreptate. Si atunci nu-mi ramane decat sa sarbatoresc noua cunostinta cu o bauta prelungita in noapte si chiar la mijirea zorilor cand cu greu ma rup de efuziunile de amicitie bahica a noului prieten, pentru a vizita cele mai celebre si spectaculoase chei din Romania - Cheile Nerei .

Dopo una notte passata nel alto piano di Semenic aspetto il caffè che mi darà la via verso un'altra avventura. Sorpassati i prati alpini scendo nel mezzo di un bosco su un sentiero incantevole . Arrivato a un bivio con un indicatore messo a caz..o di cane mi trovo prendere una strada sbagliata che per 10 km. mi porta verso nulla . Scendo bestemmiando e ritrovando la strada giusta proseguo la mia discesa fino a bucare con l'unico pezzo di spranga nel raggio di decine di km dimenticato in questo " deserto " boschivo . A questo punto rimediando il guasto scopro un altro raggio rotto e la situazione scivola in maniera decisa verso il drammatico . Dovrò proseguire con piu calma in discesa , evitando i buchi e i offroad spericolati . Arrivato su una strada che sembra bombardata di recente anche se gli archeologi lo davano per asfaltata ai albori dei tempi , sotto un sole cocente che mi spinge a spesse fermate di idratazione ( la birra va da dio in questi momenti ) in discesa sul lungo fiume Nera , che le sorgenti li ho scoperte senza voglia e tanto piacere ( colpa smarrimento ) in mattinata . La Nera offre una delle piu spettacolare gole del tutto arco carpatico essendo la meta di innumerevoli visitatori .Dopo una salita straziante a causa della sete mi trovo un alloggio come ospite del meno raccomandato personaggio locale del villaggio Carbunesti. Il attaccabrighe nea Florin , in un forte processo di trasformazione dovuta a la liberazione condizionata , mi rassicura che i miei bagagli , bici , e incolumità fisica non possono essere piu sicuri che da lui e non lo so per che mi viene di darli ragione . Il nostro incontro viene a lungo festeggiato con fiumi di birra durante la notte e un po anche a mattina al sorgere del sole quando io mi preparo per la visita a le stupende Cheile Nerei ( la gola del Nera ) e la cascata di Beusnita . E poi mi chiedete se mi son annoiato da solo ...