A cincia zi.  Dupa o noapte petrecuta in pat ma scol devreme si bine dispus.La ora 8 dimineata sunt deja la drum intrat pe Val di Fella.Creste semete se ridica de o parte si alta a drumului dand impozanta peisajului.Timpul ideal pentru urcare ,soare ,dar o racoare justa, deci urc sumar imbracat.Ieri seara am profitat de cazarea la pensiune pentru a-mi spala niste tricouri, pe care acum mi le usuc pe bicicleta. Arat ca un uscator de rufe pe roti.Trec pe langa mici grupuri de case cocotate pe pantele repezi ale muntelui.O traire discreta, asa cum ii place muntelui.Nimic din viloaiele si luxul statiunilor montane celebre care parca ar vrea sa -nabuse frumusetea naturii. Munteni simpli , ca pe la noi, muncitori la padure, la piatra sau cu animalele ,pe acele plaiuri stancoase.Din cauza deselor opriri pentru fotografiile ce acea frumusete o impune,nici nu-mi dau seama cand ajung la ultimi 3 km. mai provocatori.Dar incet ,incet ajung sus,la Sella Nevea-1190m alt.Statiune turistica , partie de schi,hoteluri, restaurante, discoteci,toate inchise, acum la terminare sezonului de iarna. Se vor redeschide prin iulie pentru iubitorii de drumetii montane, dar pe moment apare ca un oras abandonat.Un singur bar e deschis, si cu toata racoarea de afara(sunt petice de zapada peste tot),imi zic ca ar merge o bere dupa atata urcus.Proasta idee caci berea ma costa 4.50 euro dar ma -ntretin cu doi localnici.Ma -ntreaba de calatorie,isi dau cu parerea despre italiana mea scolastica,si alte taclale specifice acestor localuri unde timpul se opreste iar plictiseala e la ea acasa.Plec mai departe si dupa alt km. de urcus sunt in varf.Aici intalnesc un grup german,ce se ofera sa-mi faca poze.Veneau din Austria si se indreptau catre Padova.Cateva taclale si fiecare incepem sa ne imbracam de coborare. Coborare cu o viteza ametitoare dar totusi cu dese opriri ,caci peisajul o cere. Ajung lacul Predil situat la granita cu Slovenia.Apele acestui lac au o culoare verde smarald ce fotografia nu reuseste s-o redea pe deplin.Dealtfel toate apele de pe acest traseu sunt de o limpideta cristalina care ma uimeste.Datorita stancilor calcaree ale Dolomitilor au aceasta limpideta pe care nicio ploaie n-o poate modifica. Gandesc in sinea mea ca in caldura verii aici poti gasi paradisul mult visat . Cava del Predil- oras minier unde o saracie demna si totusi curatica se vede cu ochiul liber.Am obsevat pe tot parcursul calatoriei  ca frumustea emotionanta a unor locuri e direct proportionala cu saracia oamenilor din zona , dar si cu ospitalitatea si bunul lor simt.  Deci Cava del Predil inchisa din1991 si transformata in muzeu,Rio Fredo

un canion spectacular

cristal

localitati pierdute de Dumnezeu prin munti...

paraie tumultoase

 partia de schi de la Sella Nevea

etapa ciclistica in Giro d'Italia

Sella Nevea

colegii germani in drum spre Padova

Lacul Predil cu apele lui de smarald

 mina de la Predil

 raul pestrit

Rio Fredo

Tarvisio

rampa de sarituri de la Tarvisio

galeria Coccau- am lasat Italia

Austria ma-ntampina innegurata

un pic deceptionant( vazut pe Googlemaps parea ceva mai exotic ,mai interesant). Cobor pe marginea unui rau "impestritat" cu bolovani mari de toate culorile, totusi predominand rosul.Ajung la Tarvisio,unde intalnesc si pista ciclabila spre Villach. La Tarvisio raman uimit de partia de sarituri cu schiul, care pare ca sfarseste in rau. Chiar incerc o gluma rautacioasa in mintea mea : aici la Tarvisio nu-ti convine sa dobori niciun record .In sfarsit ,dupa o scurta socoteala ,las ciclabila si Villach, si ma-ndrept catre campingul din Faak am See ce figura pe harta mea , si-mi scurta traseul cu cativa km.buni. Ajung pe la 7 seara , deloc obosit ,foarte bine dispus de atata frumusete atraversata.Cazare la camping aproape gol (nu-i de mirare  vazand norii amenintatori ce m-au insotit de la intrarea in Austria.) Telefoane de incurajare de la sotie si prietenii italieni. Mananc ceva usor( am terminat supele cu cremwurst), peste cu biscuiti,  dus fierbinte relaxant si la somn. Peste noapte  va incepe o ploaie nesfarsita...